luni, 28 aprilie 2014

"Capra cu trei iezi"


Chiar nu îmi mai amintesc câţi ani aveam când am auzit pentru prima oară povestea Capra cu trei iezi. Citind-o ca şi adult am descoperit că de fapt Creangă menţionează la sfârşit că povestea este o mare şi gogonată minciună, aspect de care nu-mi mai aduc aminte să fi citit în copilarie. Nu pot spune că această poveste a avut un impact deosebit asupra mea. Ştiu că mulţi o consideră un bun material pentru a da exemplu copiilor despre ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care aceştia nu ascultă de părinţi. Ca şi copil chiar nu am reflectat aşa la această poveste. Mi-a placut doar cum sună trei iezi cucuieţi şi cum sunt descrişi ieduţii. Ca şi adult identific şi alte exemple negative în poveste. Cum ar fi răzbunarea caprei. Până la urmă capra devine o criminală precum lupul. Dacă aş fi putut rectifica această poveste mi-aş 
fi dorit să schimb... să adaug câte ceva. De exemplu scurta poezie a caprei. Partea că mama v-aduce vouă nu este prea definită, de parcă ce ar aduce 
le-ar lua aşa din ceruri. Mi-aş fi dorit să sune cam aşa:

"Trei iezi cucuieţi,     
Uşa mamei descuieţi!"
Că mama a fost şi a muncit
Și la un magazin s-a oprit
Ca să vă aducă vouă:
"Frunze-n buze,
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori."

Mi-aş mai fi dorit ca răzbunarea caprei să fie altcumva. Nu ştiu, să cheme autorităţile sau să vorbească cu mai marele pădurii ca să-l scoată pe lup din pădurea aceea şi să-l ducă într-un loc numit pustie, într-un loc izolat de unde nu ar mai putea pleca niciodată. Dar în nici un caz să nu plănuiască crima împreună cu ieduţul rămas în viaţă, care de altfel îi spune să-l lase pe lup în plata lui Dumnezeu. Mă gândesc că aceste rectificări ar şterge exemplul negativ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, povestea rămânând totuşi un exemplu pentru ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care copiii nu ascultă de părinţi.   

Tu ce poveste ţi-ai fi dorit să fi putut rectifica?
Numai bine!

6 comentarii:

  1. Cristina, ai sesizat exact aspectele care fac diferența dintre natural, organic, firesc, pe de o parte, și nenatural, artificial, forțat, pe de altă parte. De pildă, capra spune că se duce în pădure să caute de-ale gurii. De ce ar trebui un magazin în pădure? Ca să arate că ea muncește pentru copii? Dar creșterea copiilor este cel mai natural lucru. Iar lupul, care vrea să facă rău cu orice preț, iată ce face: „Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum. Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn şi încuie uşa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.” Este absolut normal să vrei să-l stârpești de pe fața pământului. Nu ar fi deloc un exemplu bun ca un astfel de dement să fie dus într-o pustie, să trăiască liniștit. Exclus! Eu sunt de partea lui Creangă aici.
    PS Sper că apreciezi dezbaterea de opinii și nu faci parte dintre cei care nu acceptă să fie contraziși, pentru că m-a bucurat sincer descoperirea acestui nou blog, pentru care te felicit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ab Elard iti multumesc mult pt. comentariu si felicitare.
      Cu munca si cu magazinul am vrut sa evidentiez ca parintii fac sacrificii pt. a aduce mancarea acasa; nu se culege asa de prin padure. Cat despre uciderea lupului, ma gandesc ca nu exista nici un motiv sau cauza nobila pt. a ucide. Nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea! Da intr-adevar fapta lupului este de neiertat si trebuie pedepsita. Nu consider traiul in pustie ca fiind linistit. Nu stiu... lupul sa fie legat, judecat, pedepsit, dar nu omorat...
      Numai bine si te mai astept cu placere pe la mine!

      Ștergere
  2. Chiar de curand am luat o carte cu basme s-o frunzaresc, eram curioasa cum o sa le percep acum, la maturitate. Primul gand au fost ca le gasesc teribil de sangeroase. Cand eram mica nu realizam ce-i cu atata moarte si sange, cand murea un personaj rau ma bucuram ca disparea, cand se lasa cu varsare de sange, consideram ca e normala razbunarea pe principiul "ochi pentru ochi...". Acum intervine si ratiunea si desi stiu ca pe mine basmele nu m-au marcat intr-un sens negativ (sau poate nu realizez asta), nu pot sa nu ma gandesc ca pot avea impact asupra altor copii. E cam multa cruzime...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pt. comentariu Alina.
      Da asa este, multa cruzime in unele povesti/basme...
      Numai bine si te mai astept pe la mine!

      Ștergere
  3. Buna, Cristina ! Si succes cu noul blog !
    Majoritatea povestilor clasice sunt asa ... Dar, daca e sa te gandesti mai bine, in ziua de azi povestile fac mai putin rau decat televizorul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc Dani!
    Numai bine si te mai astept pe la mine...

    RăspundețiȘtergere