Cutiile
În cutii nepreţuite şi gri
aburite de sudoarea vieţii,
trăieşti tu române scump şi drag.
Ți-e frică de voi şi de mâine!?
De tot ce nu ştii şi nu poţi!?
Ai vrea să speri spre mai bine!?
Mergi pe cărări nepreţuite gândind,
plângând şi mai puţin zâmbind...
Nu vrei nimic şi nici nimicul nu te mai vrea pe tine!?
Te bucură să ai cutia ta!?
Te bucură să ai cutia ta!?
Numai bine!