Chiar nu îmi mai amintesc câţi ani aveam când am auzit
pentru prima oară povestea Capra cu trei iezi. Citind-o ca şi adult am
descoperit că de fapt Creangă menţionează la sfârşit că povestea este o mare şi gogonată minciună, aspect de care nu-mi mai aduc aminte să fi citit în copilarie. Nu pot
spune că această poveste a avut un impact deosebit asupra mea. Ştiu că mulţi o consideră un bun material pentru a da
exemplu copiilor despre ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care aceştia
nu ascultă de părinţi. Ca şi copil chiar nu am reflectat aşa la această poveste. Mi-a placut doar cum sună trei iezi cucuieţi şi cum sunt descrişi
ieduţii. Ca şi adult identific şi alte exemple negative în poveste. Cum ar fi
răzbunarea caprei. Până la urmă capra devine o criminală precum lupul. Dacă aş fi putut rectifica această poveste mi-aş
fi dorit să schimb... să adaug
câte ceva. De exemplu scurta poezie a caprei. Partea că mama v-aduce vouă nu este prea definită, de parcă ce ar aduce
le-ar lua aşa din ceruri. Mi-aş fi
dorit să sune cam aşa:
"Trei iezi cucuieţi,
Uşa mamei descuieţi!"
Că mama a fost şi a muncit
Și la un magazin s-a oprit
Ca să vă aducă vouă:
"Frunze-n buze,
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori."
Mi-aş mai fi dorit ca răzbunarea caprei să fie altcumva. Nu ştiu, să cheme autorităţile sau să vorbească cu mai marele pădurii ca să-l
scoată pe lup din pădurea aceea şi să-l ducă într-un loc numit pustie, într-un
loc izolat de unde nu ar mai putea pleca niciodată. Dar în nici un caz să nu
plănuiască crima împreună cu ieduţul rămas în viaţă, care de altfel îi spune să-l lase pe lup în plata lui Dumnezeu. Mă gândesc că aceste
rectificări ar şterge exemplul negativ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, povestea
rămânând totuşi un exemplu pentru ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care
copiii nu ascultă de părinţi.
Tu ce poveste ţi-ai fi dorit să fi putut rectifica?
Numai bine!