miercuri, 30 aprilie 2014

Academia Română


Din întâmplare am ajuns să vizionez o mică parte a ediţiei 34, emisiunea 
Ce gândesc femeile (Prima TV). Patru femei vorbeau despre cum ar trebui 
să se îmbrace o femeie în cazul în care nu doreşte să arate ca o piţipoancă. Consider că mi-am pierdut timpul ascultând acele gogomănii şi că emisiunea ar trebui să se intituleze Ce gândesc unele femei. Totuşi am reflectat asupra 
cuvântului piţipoancă care înseamnă şi tânără uşuratică (dexonline.ro). 
Definiţia este preluată dintr-un dicţionar de tip neoficial numit Dicţionar de argou al limbii române (2007).

Există multe cuvinte care definesc comportamentul sau aparenţa unei femei. 
O parte din aceste cuvinte nu există şi în varianta masculină, iar cele care există nu sunt chiar depreciative. De ce?

Cine face parte din Academia Română? Răspuns: toţi membrii sunt bărbaţi. 
De ce? Habar nu am! Sunt atâtea femei care ar putea fi membre.

Revenind la cuvântul piţipoancă... După cum ştim, Dicţionarul exlicativ al limbii române este editat de Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti al 
Academiei Române şi da, personalul de cercetare include şi femei. 
Dar personalul de cercetare al acestui institut nu a considerat că anumite cuvinte ar trebui introduse în dicţionar şi că anumite definiţii ar trebui rectificateDe exemplu cuvântul curvar înseamnă şi afemeiat, cuvânt care la rândul lui înseamnă şi bărbat care umblă după femei, căruia îi place să facă curte femeilor. Cuvântul curvă înseamnă şi femeie care duce o viaţă desfrânată. De ce cuvântul curvar nu înseamnă şi bărbat care duce o viaţă desfrânată? Sau de ce cuvântul curvă nu înseamnă şfemeie căreia îi place să facă curte bărbaţilor în loc de femeie care duce o viaţă desfrânată? De ce nu am auzit niciodată expresia un bărbat de moravuri uşoare, ci doar o femeie de moravuri uşoare? Există mulţi termeni peiorativi doar în varinta feminină.
De ce nu există şi în variata masculină? Cum ar fi: başold, mastroc şi paceaur.

Tu ce cuvinte ai vrea să rectifici sau să introduci în DEX?
Numai bine!

luni, 28 aprilie 2014

"Capra cu trei iezi"


Chiar nu îmi mai amintesc câţi ani aveam când am auzit pentru prima oară povestea Capra cu trei iezi. Citind-o ca şi adult am descoperit că de fapt Creangă menţionează la sfârşit că povestea este o mare şi gogonată minciună, aspect de care nu-mi mai aduc aminte să fi citit în copilarie. Nu pot spune că această poveste a avut un impact deosebit asupra mea. Ştiu că mulţi o consideră un bun material pentru a da exemplu copiilor despre ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care aceştia nu ascultă de părinţi. Ca şi copil chiar nu am reflectat aşa la această poveste. Mi-a placut doar cum sună trei iezi cucuieţi şi cum sunt descrişi ieduţii. Ca şi adult identific şi alte exemple negative în poveste. Cum ar fi răzbunarea caprei. Până la urmă capra devine o criminală precum lupul. Dacă aş fi putut rectifica această poveste mi-aş 
fi dorit să schimb... să adaug câte ceva. De exemplu scurta poezie a caprei. Partea că mama v-aduce vouă nu este prea definită, de parcă ce ar aduce 
le-ar lua aşa din ceruri. Mi-aş fi dorit să sune cam aşa:

"Trei iezi cucuieţi,     
Uşa mamei descuieţi!"
Că mama a fost şi a muncit
Și la un magazin s-a oprit
Ca să vă aducă vouă:
"Frunze-n buze,
Lapte-n ţâţe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieş
În călcăieş,
Smoc de flori
Pe subsuori."

Mi-aş mai fi dorit ca răzbunarea caprei să fie altcumva. Nu ştiu, să cheme autorităţile sau să vorbească cu mai marele pădurii ca să-l scoată pe lup din pădurea aceea şi să-l ducă într-un loc numit pustie, într-un loc izolat de unde nu ar mai putea pleca niciodată. Dar în nici un caz să nu plănuiască crima împreună cu ieduţul rămas în viaţă, care de altfel îi spune să-l lase pe lup în plata lui Dumnezeu. Mă gândesc că aceste rectificări ar şterge exemplul negativ ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, povestea rămânând totuşi un exemplu pentru ce tragedii se pot întâmpla în cazul în care copiii nu ascultă de părinţi.   

Tu ce poveste ţi-ai fi dorit să fi putut rectifica?
Numai bine!

duminică, 27 aprilie 2014

Un om realizat!

În ultimele nopţi dorm aiurea (nu că ar fi ceva nou). Trec printr-o perioadă mai deosebită, despre care nu sunt încă pregătită să povestesc... Pentru a face ca timpul să treacă mai uşor, m-am gândit să deschid şi acest blog. Sunt o grămadă de gânduri şîntrebări pe care le cred secrete şi pe care nu le menţionez în discuţiile faţă în faţă. Mă gândesc că dacă le am eu, mai sunt şi alţii... şi totuşi nici ei nu le menţionează, aşa că voi scrie despre ele aici.

De ce, ca să fii aşa zis un om realizat, trebuie să termini nu ştiu ce studii, să ai nu ştiu ce situaţie financiară, să te îmbraci nu ştiu cum, să posezi nu ştiu ce locuinţă şi maşină şi câte şi mai câte? De ce părinţii şi societatea ne-au învăţat asta şi noi învăţăm la rândul nostru generaţia următoare la fel? De ce facem asta? De ce nu considerăm că suntem realizaţi doar prin simplul fapt că existăşi că facem ceea ce facem? De ce tindem să fim într-o continuă competiţie cu noi înşine şi mai ales cu alţii? Înţeleg să ne dorim să fim mai buni şi mai înţelegători, dar de ce de obicei ne dorim să avem mai mult, să câştigăm mai bine decât anul trecut sau mai bine decât nu ştiu cine? De ce ca să fii considerat un om realizat mai înseamnă să ajungi faimos şi să apari prin media şi să spui printre altele dacă eu pot, poţi şi tu? O mare gogomănie de altfel! Nici nu am timp să scriu de ce cred asta (pe scurt fiecare este unic şi oricât de uşor sau greu este ceva pentru cineva, acel lucru nu poate fi realizabil sau dorit de toată lumea). 

De ce un analfabet nu este considerat un om realizat? Sau un beţiv? Sau o dansatoare? Sau un cerşetor? De ce, de exemplu, aceste trei cuvinte (analfabet, beţiv şi cerşetor) au de obicei o conotaţie negativă. De ce nu am auzit pe nimeni niciodată spunând mi-aş dori să devin cerşetor? Sau să fi fost analfabet? De ce cuvântul cerşetor nu este sinonim cu cercetător, doar sună şi arată aproape la fel? De ce considerăm că oamenii aşa zis educaţi sunt realizaţi? De ce nu scriem în CV am cerşit timp de doi ani? Sau am fost beţiv timp de cinci ani? Sau sunt beţiv de cinci ani? De ce Max Weber a născocit statusul şi noi am continuat să-l alimentăm? Și dacă tot l-a născocit de ce nu l-a construit în aşa fel încât să beneficiem toţi de el? Adică de ce trebuie să ne diferenţiem prin el? De ce trebuie să respectăm mai mult o persoană care a trăit mai multe zile decât alta? Și pe cine să respectăm mai mult? Pe bebeluşi sau pe bătrâni? De ce nu respectăîn mod egal?         

De ce se spune nu e o ruşine să fii femeie de serviciu? De ce nu am auzit niciodată nu e o ruşine să fii doctoriţă... Și mai aud pe unii şi pe alţii eu respect pe toata lumea, de la director până la femeia de serviciu. Mi se pare doar mie că numai afirmând asta, deja este o diferenţă?  

Tu ce gânduri şîntrebări secrete ai?
Numai bine!